Și uite-așa sunt adult

Da, știu că am mințit că scriu mai des. Foarte urât din partea mea. Dar, mă tem că acum e timpul pentru o ediție nouă a emisiunii ”Știri din viața unui...„. În episodul de astăzi, imaginează-ți un fundal colorat, ieftin, fiind de fapt un cadru luat de aproape al unor experimente de chimie din gimnaziu. Ca o supă de culori de plastelină care încep să se clarifice să-mi formeze imaginea (ca în filmul franțuzesc, avangardist pe care l-am văzut acum un an).

Azi, sunt la granița dintre adolescență și maturitate, cel puțin granița formală. O sărbătoresc aruncând câte o privire la bomboanele Ferrero Rocher (preferatele mele) și asigurandu-mă că am notat bine numărul de telefon al pizzeriei de unde voi comanda mâine de dimineață la ora 9 „haleala”. Nimic interesant, ușor enervant aș putea spune că de ziua mea, să vorbesc cu portarul ca să ies din scoală dupa pizza, cu dirigul să îi fac praf ora cu colegii, să-i conving să nu chiulească după ora de sport... Lucruri mărunte care reușesc să mă frece, ca și când aș fi făină de măcinat pe o moară de țară, încet dar sigur totul se transformă în pulbere (apocalipsa continuă a materiei specifică simbolismului bacovian, având ca element declanșator focul, care nu purifică ci prelungește agonia - defect profesional...). Încep să nu mai fiu atent. Mă gândesc la cadouri și la proiectul de dimineață, să găsesc un doritor pentru niscaiva sex duminică de dimineață, dar trebuie programat. Și de altfel nu, duminică e un concurs și trebuie să particip. Ar rămâne sâmbătă, dar merg cu ai mei la Carul cu bere, deci eventual de dimineață, dar n-aș prea putea justifica absența de acasa necesară unei partide de sex decente. Nu, deci nici sâmbătă. Eventual vineri, dar atunci am programat meditația la fizică și nu pot s-o contramandez după ce am confirmat-o (mă uit la balonul cu heliu pe care scrie un 18 mare în mov și un roz mai închis pe care l-am primit de la prietena mea cea mai bună marți).
Deci e clar, considerând situația dată, e imposibil să îmi îndeplinesc hatârul, pofta sau disperarea. Depinde de unghiul din care privesc lucrurile.

Mă pierd câteva minute, decid că ar fi interesant ca tipul să aibă dreaduri blonde ca insul din metrou de azi. Balonul ălă e cu siguranță simpatic. Se uită la mine de sus (ca un balon ce e) și pare că mă ceartă. Din cauza micilor variațiuni ale curenților de aer din casă dă și din cap dintr-o parte în alta.

Ceea ce mă intrigă este că nu simt nici un fel de nimic. Decât un suprem siktir (da, se scrie cu k, cu c s-ar citi sidgtir sau ceva de genul). Mă întreb dacă e cu adevărat terapeutic să-mi scriu nimicurile. Prea mult timp de reflexie dăunează sănătății mentale - asta e și concluzia amuzantă a lui Voltaire în Candide. Mai degrabă mă ocup cu creșterea livezii mele de portocali, cu truda zilnică acolo, pentru nevoile primare (hrană, apă, acoperiș deasupra capului și procreere). Amuzant e că nici măcar pe astea primare nu le pot satisface. Curios că pot totuși progresa la altele ca de exemplu (aș vrea să știu cum demonstrez că integrală definită de la 1 la a din f(x)dx, unde f(x) = 1 / ((1+ x^2)^2) este mai mică decât 1 / 4, oricare ar fi a real).

O să fiu adult. Incredibil. Știu că totul o să rămână neschimbat la început, viața e o funcție continuă, dar vreau sa vad ce se întâmplă în afara vecinătății în care mă aflu. Tot ce știu e că prima parte a intervalului, școala o să se termine cu clasa a 12-a anul ăsta. Pe urmă facultatea, dar întotdeauna am privit-o ca pe altceva, altă Mărie cu-aceeași pălărie. Da, proverbul de dinainte e modificat dar cred ca e mai expresiv așa.

De fapt, de-asta mă și chinui atâta pentru toată chestia de mâine. E ultimul an...
Sau, poate pentru că poftesc pizza. Sau mai bine, prietena mea cea mai buna, poftind pizza, vrea să aduc la școală. Îmi place ultima variană. Mă exonerează de responsabilitate.

Se foiesc ai mei în pat, într-un mod cu totul nonsexual. Pur și simplu nu poate tata să doarmă cred. Ultima dată când m-am foit eu în pat, m-am masturbat sub plapumă gândindu-mă la un coleg cu care venisem spre casă. Măcar el era sportiv, spre deosebire de unii dintre foștii mei parteneri. Surprinzător, sau nu, fiind mai stresat să nu nimeresc plapuma și să mă prefac că dorm dacă intră maica-mea, am fost complet dezamăgit de acel orgasm. Plus că m-am murdărit tot degeaba. Pentru un așa orgasm slăbuț mai bine mergeam în baie și nimeream în chiuvetă.
Dacă mă gândesc, prefer chiuveta și nu vasul de toaletă pentru că chiuveta are o oglină deasupra, deci mă pot vedea, lucru mai mult sau mai puțin interesant.
Mai interesant e că deasupra toaletei, pe faianța gri deschis spre bleu (dintr-o temă albastru marin, gri deschis, culorile unei plaje pietroase, nu nisipoase) sunt urme de mâini. Cineva se sprijină de plăcile alea și eu stau în picioare doar când urinez. Și nu mă sprijin cu mâinile de faianță. În legătura cu asta, am descoperit acum un an de fapt, că e mult mai eficient să pun mâna pe penis când fac pipi. Așa pot direcționa jetul. Învățasem asta când eram mic, dar n-o mai faceam la un moment dat ca să nu mă spăl pe mâini la ieșirea din baie.

Să mă culc zice maică-mea. Bună idee. Decât că nu mi-e somn. Și n-am cu cine.
Ador să dramatizez.